A!SIGUR că da!

Deschid ușa și intru în casă. Sunt rupt după muncă, nu vreau decât să zac.

Dar… e ceva în neregulă!

Aaaaa, da! E liniște!

N-am mai respirat un aer atât de liniștit de atâta vreme, încât parcă visez. Puștimea a intrat în vacanţă și e plecată la ţară. Cu tot cu mama din dotare.

Copiii sunt tare obositori! Vorbesc așa, ca regulă generală. Iar aștia doi ai mei, Răducu și Dănuţ, în mod deosebit. Draci împieliţaţi. Răducu îmi mănâncă zilele de opt ani, Dănuţ doar de șapte. Dar parcă-s gemeni: în afară de culoarea părului, sunt ca două picături de apă. Sunt căpoși până la Dumnezeu și n-ar lăsa de la ei, nici să-i pici cu ceară. Când nu le iese ceva (și, de obicei, unuia nu-i iese ceva!), avem concert. Că tot stăm aproape de Arena Naţională. Ţipă, urlă, bat cu picioarele-n pământ, se smiorcăie, plâng.  Dacă nu vine cineva să aplaneze conflictul (de obicei eu, când sunt acasă), tot blocul e la curent cu problemele lor. Şi nevastă-mea spune că sunt cuminţi când sunt eu prin preajmă. Nu vreau să-mi închipui ce dezastru e când sunt doar cu ea. Pe de altă parte nevastă-mea e cea care duce greul și stă mai toată ziua cu ei. Şi-i sunt foarte recunoscător pentru asta, pentru că eu nu cred c-aș fi în stare să rezist așa cum rezistă ea.

Exagerez un pic, desigur, dar nici nu-s așa departe de adevăr. Îi iubesc ca pe lumina ochilor și toate prostiile pe care le fac le fac pentru că-s copii, pentru că-s deștepţi, pentru că-s sănătoși. Şi pentru că-s încăpăţânaţi. Dar parcă eu, la vârsta lor, nu tot la fel făceam!? Ba chiar am comis chestii mai grave decât ei, dar nu e momentul să știe și ei asta. Poate mai încolo.

Plus că avem și momentele noastre bune. Cele mai multe! Când ne alergăm unii pe alţii prin parc. Când ne adunăm seara sau sâmbata, duminica la un boardgame. Când râdem împreună de ne dau lacrimile de la te miri ce. Când ne bălăcim cu toţii la piscină. Când mergem la cules de cireșe. Când jucăm ping-pong. Când îi duc la parcul de aventură. Şi nenumărate altele.

Dar, oricât de mult îi iubesc, sunt momente în care-mi doresc… să-mi fie dor de ei!

Mă prăbușesc pe canapea și încep să butonez televizorul.

-… un teribil accident de circulaţie, în Muntenegru, iar alţi treizeci de conaţionali de-ai noştri au fost răniţi. Toate victimele se aflau într-un autocar, care s-a prăbuşit sâmbătă, într-o prăpastie de treizeci de metri… 

Uuuuuuuuu… Ce groaznic! Cumplit! E totuși prea șocant pentru starea în care mă aflu eu acum. N-am nici o dispoziţie să văd, în momentul ăsta, o așa tragedie. Pe de altă parte, nu cred că o să fie vreodată vreun moment potrivit. Poate, totuși, mai târziu.

Schimb postul.

Ciocnire violentă pe șoseaua ce leagă Lugojul de Reșita! Un autoturism s-a izbit de un microbuz pe care l-a răsturnat…

Alt accident!

Schimb postul.

-…cetăţeni străini au fost grav răniţi în urma unui accident rutier pe o autostradă din sud-estul Italiei. Accidentul a avut loc la kilometrul 23 al autostrăzii…

Las-o-ncolo! Ăștia de la televizor au momente de știri tematice??? S-au vorbit să dea numai accidente la știrile de seară?

Alt post:

-… auto piomba improvvisamente sulla strada, dopo un incredibile „salto” dalla corsia opposta. E prende in pieno un auto. Il terribile scontro

Şi italienii???

…terrible accident frontal s’est produit à proximité du plateau des Trixhes. Le premier automobiliste a quitté sa bande de circulation alors qu’il descendait l’avenue et est allé percuter l’autre véhicule qui arrivait en sens inverse…

Incredibil!!! Nu mai suport! Închid cutia cu dezastre.

Sunt momente în viaţă în care apar coincidenţe ciudate. Am și trăit câteva. Dar astea de mai înainte??? Paranormal!

Pe de altă parte, sunt unii care susțin că în viaţă nu există coincidenţe, că totul se întâmplă cu un scop. Eu sunt undeva pe la mijloc.

Dar dacă e să petreacă toate cu un scop, care să fie oare cel de-acum?

Şi mă lovește!  Ca un bang sonic!

Peste două luni plecăm în concediu, toată gașca. Cu problemele pe care le am la muncă, aproape că uitasem cât de puţin mai avem până la ziua cea MARE! Punem de-o parte bănuţ lângă bănuţ de-o grămadă de vreme. Ne-am sfătuit, eu cu soţia, și-am ajuns la concluzia că, în loc de mai multe concedii pe repede înainte din care să nu înţelegem nimic, mai bine să facem unul singur la doi-trei ani, dar epic. Vreau să spun EPIC!

Fratele meu din Belgia m-a ameninţat că, dacă nu apărem pe la el anul ăsta, se transformă în tornadă și vine și ne ia pe sus. Cu tot cu bloc. El a venit la noi de atâtea ori și noi nu i-am întors vizitele nici măcar o singură dată. Verii din Italia insistă de secole să mergem la ei și să stăm măcar o săptămână, că au ce să ne arate. Ca și când noi n-am ști! Apoi Franţa este ţara noastră de suflet, iar Spania ne atrage ca un magnet. Așa că o s-o comitem în stil mare și-o să facem un circuit cu mașina. România, Ungaria, Austria, Italia, Franţa, Spania, Belgia, Germania, Cehia, Slovacia. Puștii mei, când au auzit că ajung la vărul Mathieu în Belgia și-n Italia la Elisa și Nicolas, au sărit așa tare în sus de bucurie încât aproape au spart tavanul.

O lună și jumătate o să colindăm și-o să vedem cât n-am văzut în toată viaţa noastră de până acum. Eu am bănuieli întemeiate că o să fie obositor, nevastă-mea zice că nici n-o să simţim. Normal, că doar nu ea conduce! Dar mă consolez cu gândul că mergem pe etape scurte și stăm cel puţin două-trei zile într-un loc, așa că n-o să ne epuizăm de tot, sper. Avem traseul stabilit, am găsit cele mai bune oferte de cazare la hoteluri și pensiuni, e totul plănuit perfect.

Dacă se întâmplă ceva? Dacă, în ciuda șofatului meu prudent și a tuturor precauţiilor, am vreun incident din vina altcuiva? Lumea e plină de ţicniţi care fac ravagii când sunt la volan! Şi chiar fără ei, o clipă de neatenţie sau prea multă oboseală poate împinge un om normal într-un dezastru. Tu n-ai nicio vină, dar cu ce te încălzește? Şi noi avem în plan mii de kilometri. E adevărat că majoritatea-s pe șosele bune, care nu se compară cu „drumurile noastre toate”, dar numai ce-am văzut că nici măcar asfaltul perfect nu te ferește de accidente.

Ce-am văzut la televizor m-a trezit la realitate ca un duș rece. Ne-am gândit la toate, mai puţin la asigurare. Noroc că nu e prea târziu!

Dacă păţesc ceva la mine în ţară, mai e cum mai e. O mai scot cumva la capăt. Dar prin ţările prin care o să mergem se pune problema altfel. Leii românești, oricât ar fi ei de lei-paralei, sunt cam jigăriţi prin comparaţie cu un euro feroce. Altul e nivelul de trai acolo, altele sunt costurile iar leii mei, cel mai probabil, nu vor fi în stare să facă faţă unor situații majore de criză.

Dacă urăsc ceva pe lumea asta din toată fiinţa mea, e senzaţia de neputinţă! Să știi că nu poţi face nimic și, mai mult decât atât, să știi că ai fi putut face dar n-ai acţionat la timp. Dacă aș fi implicat într-un accident nedorit, împreună cu ce am mai drag pe lume, soţia și copiii, iar ei ar fi în stare gravă… eu să nu am suficienţi bani să le asigur tot ce au nevoie, la cele mai înalte standarde? Aș înnebuni, cu siguranţă!

Așa că, după momentul inițial de panică, mă apuc să studiez problema pe toate părţile. Soluţia e simplă: am nevoie de o asigurare de sănătate. Dar ce fel de asigurare? Abia aici se complică lucrurile, pentru că sunt multe aspecte de luat în considerare.

Am nevoie de asigurare medicală internaţională care să acopere toate ţările prin care trec. Cu cât mai mare e suma acoperită, cu atât mai bine. Iar când e vorba de sănătate nu fac rabat! Vreau ce e mai bun: cea mai bună îngrijire, în cele mai bune clinici. Dacă apare vreo urgenţă vreau să știu că am pe cine să sun ca să rezolv repede problema. Vreau să știu că o ambulanţă poate ajunge la mine în cel mai scurt timp și că pot beneficia de consultaţiile medicilor specialiști indiferent de problema de sănătate. În caz de probleme grave care ar necesita terapie intensivă, medicaţie scumpă, chirurgie plastică sau vreun transplant, vreau să știu că sunt acoperit. Sunt lucruri la care nu-mi face nicio plăcere să ma gândesc, dar mai bine mă gândesc acum, ca să nu am nicio emoție mai încolo.

Şi dinţii! Toată lumea vine în România să-și rezolve problemele cu dantura pentru că preţurile manoperei și ale materialelor i-ar falimenta în ţările unde locuiesc sau  lucrează. Dacă voi avea vreo urgenţă stomatologică, trebuie să știu că n-o să dau și cămașa de pe mine ca să acopăr costurile. Cum ar fi să dau banii strânși pentru o lună și jumătate de concediu într-o după-amiază, pentru o plombă? Nu mi-aș ierta-o niciodată!

Acum că știu ce vreau, trebuie să văd cine, ce oferă. Şi pentru că tot mi-am luat televizor șmecher, cu net, e momentul să-l pun la treabă, să-mi ofere și altceva în afară de dezastre.

Îmi ia ceva timp până să găsesc ceea ce îmi convine. Sunt multe firme care fac asigurări de sănătate privată, dar destul de puţine care să ofere tot ce caut eu. Cea la care mă opresc este MediHelp International, pentru că ei au exact planul de asigurare medicală de care am nevoie: MediHelp Superior Plan. Pe lângă faptul că are o limită uriașă de acoperire a poliţei (2.5 milioane de euro) poate asigura și evacuare aeriană în caz de nevoie. Uau! Cum am văzut într-o grămadă de filme americane: eroina, după ce înfruntă cel puţin două armate fără să aibă măcar o zgârietură, e înţepată de un ţânţar, așa de grav încât trebuie să vină elicopterul-ambulanţă, s-o ia de urgenţă. Tare, nu?

Bineînţeles că eu n-o să folosesc evacuarea aeriană ca-n filmele americane, dar sunt mult mai liniștit știind că o am în caz de urgenţe extreme. E clar că alţii s-au gândit chiar mai departe decât m-am gândit eu în materie de dezastre! Pe de altă parte e normal: cu asta se ocupă.

Acum chiar sunt liniștit că am pus la punct tot ce e omenește posibil ca să protejez tot ce e mai important pentru mine pe lumea asta.

Sunt pregătit până-n dinţi și pot pleca la drum cu arme…de fapt copii și bagaje!

 *

Călătoria mea va fi în perfectă siguranță datorită SuperBlog 2014.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;A!SIGUR că da!&8221;

  1. Chiar ca-mi vine sa-mi fac si eu o asigurare din aia, ca sa dorm mai linistita 😀 Super articolul, ca intotdeauna 😉

    PS: Cam asa e si cand dau eu drumu’ la televizor, deci chiar te apuca paranoia :p

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s